Mineralele sunt elementele chimice necesare organismelor vii, altele decât cele patru elemente de bază (carbon, hidrogen, azot și oxigen) prezente în molecule organice comune.
Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a funcționa corespunzător și pentru a se menține puternic. Un număr mare de persoane consideră că vitaminele și mineralele sunt unul și același lucru, însă nu este așa.
Mineralele sunt substanțe anorganice, fără valoare calorică. Cele 16 minerale se împart în două categorii: macroelemente/macrominerale (prezente în cantități mari în organism) și oligoelemente/oligominerale (prezente în cantități foarte mici în organism).
De obicei, mineralele necesare organismului sunt furnizate dintr-un regim alimentar variat format din fructe, legume și oleaginoase.
Necesarul zilnic de elemente minerale esenţiale şi oligoelemente este asigurat de majoritatea alimentelor aflate în dieta zilnică. Surse deosebit de bogate sunt: boabele cerealelor, fructele şi legumele. Produsele lactate, carnea şi peştele conţin cantităţi mai reduse de elemente minerale. Trebuie subliniat faptul că aportul alimentar de substanţe minerale nu se reflectă întotdeauna în nivelul concentraţiei lor în sânge şi depinde de măsura în care are loc absorbţia şi excreţia elementului respectiv. La rândul lor, aceste procese sunt dependente de alţi factori favorizanţi sau inhibitori. Cu toate acestea cunoaşterea concentraţiei elementelor minerale în sângele circulant este foarte utilă deoarece ea reflectă echilibrul existent între cantităţile de elemente minerale absorbite, utilizate de către organism, depozitate şi excretate. O altă trăsătură desprinsă din metabolismul general al elementelor minerale se referă la deficitul şi excesul acestor elemente în organism. Astfel, un aport alimentar deficitar în elemente minerale conduce la instalarea unor sindroame clinice specifice, bine definite, despre care se cunoaşte că apar ca urmare a unor tulburări de absorbţie sau a unor pierderi excesive pe diferite căi metabolice.
Mineralele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului, majoritatea fiind implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism și sănătatea sistemului osos.
Minerale esențiale (macrominerale, macroelemente):
Se recomandă asimilarea a 100 mg de minerale esențiale din alimentație, zilnic. Din această grupă fac parte: calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul și clorul. Aceste minerale se regăsesc în aproximativ toate celulele organismului și sunt implicate în menținerea homeostazei generale (proces de reglare prin care organismul își menține diferitele constante ale mediului interior între limitele valorilor normale) și funcționarea normală a organismului. Dezechilibrele acute ale acestor minerale pot avea potențial letal.
Microminerale (oligoelementele):
Sunt micronutrienți – elemente chimice – necesari organismului uman în cantități foarte mici (mai puțin de 100 mg/zi), spre deosebire de macrominerale. Din această categorie fac parte: fierul, cobaltul, cuprul, iodul, manganul, seleniul, zincul și molibdenul.
Mineralele sunt elemente chimice inactive, dar în organism sunt necesare pentru construirea țesuturilor, pentru declanșarea contracțiilor musculare, reacțiilor nervoase sau pentru coagularea sângelui. De asemenea, mineralele ajută la menținerea echilibrului acido-bazic care păstrează pH-ul organismului neutru.
Beneficii:
- calciul și fosforul susțin creșterea structurii osoase;
- potasiul și sodiul mențin echilibrul electrolitic;
- fierul contribuie la oxigenarea celulelor;
- cromul contribuie la eliminarea glucozei din sânge și convertește grăsimile, carbohidrații și proteinele în energie;
- cuprul ajută la folosirea fierului în organism;
- iodul contribuie la buna dezvoltare fizică și mentală;
- magneziul menține sănătatea și funcționalitatea mușchilor, nervilor și oaselor;
- manganul produce enzime cu rol în metabolizarea proteinelor și grăsimilor;
- molibdenul este cofactor pentru o serie de enzime care catalizează importante transformări chimice ale ciclurilor de carbon, azot și sulf.