Biotina (vitamina H)

Cuprins

  1. Informatii generale despre biotină
    1. Rolul biotinei in organism
    2. Cum este produsa biotină de organism in mod natural
    3. Aportul de vitamină B7 (biotină) din alimente
    4. Lipsa biotinei - Simptome
    5. Riscurile si complicatiile cauzate de o deficienta de biotină
    6. Diagnosticarea deficitului de biotină
    7. Cauzele deficitului de biotină
  2. Beneficiile biotinei pentru organism
  3. Administrarea biotinei
    1. Administrarea suplimentelor cu biotină
    2. Interactiunea biotinei cu alte vitamine si medicamente
    3. Riscurile unui supradozaj de biotină

1. Informatii generale despre biotină

Biotina, denumită și vitamina H, Vitamina B7, Vitamina B8 este o vitamină hidrosolubilă din grupul vitaminelor B. Datorită hidrosolubilității sale, se elimină cu ușurință pe cale renală.

Această vitamină poate fi sintetizată și de către organismul uman, iar sursele alimentare sunt variate (fructe, legume, cereale drojdia de bere, ouă). Astfel, lipsa de biotină nu este întâlnită frecvent.

a. Rolul biotinei in organism

Datorită rolului important pe care îl are în metabolismul glucidic și lipidic, biotina este implicată în producția energiei necesară organismului. Biotina servește drept coenzimă în procesele de decarboxilare. Este implicată în metabolismul glucidic și lipidic, prin catalizarea introducerii unei grupări carboxil pe diferite substrate în cele două metabolisme.

b. Cum este produsă biotină în organism în mod natural

În mod natural, biotina este sintetizată de către flora intestinală umană.

c. Aportul de vitamină B7 (biotină) din alimente

Aportul de vitamină B7 se poate realiza și din alimente. Sursele alimentare care prezintă în conținutul lor vitamina B7 sunt:

  • Fructe
  • Legume: mazăre; linte
  • Cereale
  • Carne
  • Organe: ficat (vită)
  • Drojdia de bere
  • Ouă
  • Pește: somon, ton
  • Semințe de floarea-soarelui
  • Migdale

d. Lipsa biotinei – simptome

Carența în biotină se manifestă prin următoarele:

  • tulburări dermatologice: căderea părului până la alopecie totală, dermatită exfoliativă, glosită atrofică, iritații roșii în jurul ochilor, căderea genelor și sprâncenelor
  • tulburări neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, depresie, somnolență
  • tulburări digestive: greață, vărsături, steatoză hepatică
  • tulburări metabolice: acidoză metabolică, hiperlactacidemie, acidurie organică
  • alte tulburări: anorexie, oboseală, dureri musculare

e. Riscurile și complicațiile cauzate de o deficiență de biotină

Unele afecțiuni ereditare pot să determine o creștere a necesarului de biotină. Acestea predispun la simptome similare deficitului vitaminic iar riscurile pe care le comportă sunt:

  • Încetinirea dezvoltării fizice la copii
  • Retardare mentală
  • Alopecie
  • Afectarea răspunsului imun
  • Keratoconjunctivită

Alte riscuri pe care le comportă deficitul de biotină care nu țin de existența bolilor ereditare:

  • Afectarea fătului, dacă statusul nutrițional cu biotină este alterat pe parcursul sarcinii
  • Favorizarea infecțiilor fungice
  • Steatoză hepatică
  • Alopecie
  • Modificări la nivelul pielii
  • La copii: întârzierea dezvoltării psihomotorii, convulsii, hipotonii musculare, ataxie

f. Diagnosticarea deficitului de vitamină B12

Diagnosticarea anemiei megaloblastice prin deficitul de vitamină B12 se efectuează prin determinarea numărului de eritrocite, a volumului celular mediu și a concentrației medii de hemoglobină. În astfel de condiții, volumul celular mediu este crescut, iar concentrația medie de hemoglobină este în funcție de gradul de deficit vitaminic.

Este recomandată determinarea biotinei în serul uman în următoarele situații: gastrită atrofică cronică, gastrectomie, alcoolism cronic, anemie megaloblastică, dietă vegetariană prelungită, medicație antiulceroasă timp îndelungat, pacienți cu SIDA.

g. Cauzele deficitului de biotină

Situațiile în care poate să apară deficitul de biotină sunt următoarele:

  • Sarcină și alăptare: cel puțin o treime dintre femeile însărcinate dezvoltă deficiență de biotină, în ciuda aportului normal de vitamină
  • Sugarii cu seboree
  • Pacienții cu anomalii genetice ale enzimelor pentru care biotina este coenzimă
  • Bolnavii ce prezintă afecțiuni intestinale și sunt alimentați timp îndelungat parenteral. Datorită afecțiunilor intestinale, flora intestinală nu poate realiza sinteza vitaminei
  • Consumul cronic de alcool: este inhibată absorbția biotinei
  • Consumul îndelungat de ouă crude (albuș)

2. Beneficiile biotinei pentru organism

Biotina reprezintă un cofactor enzimatic în metabolismul aminoacizilor, metabolismul intermediar (sinteza acizilor grași, gluconeogeneză, metabolizarea leucinei). Cofactor enzimatic pentru o serie de enzime (ex: acetilcoenzima A-carboxilaza, piruvat-carboxilaza), intervine în reacțiile de biotinilare a proteinelor. Astfel contribuie la metabolismul energetic normal și metabolismul normal al macronutrienților.

Prin asigurarea necesarului zilnic de biotină este prevenită apariția oboselii, anemiei, mialgiilor, stărilor depresive, convulsiilor contribuind la menținerea sănătății psihice.

Împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la eliminarea substanțelor toxice și a metaboliților acumulați, ameliorează capacitatea de memorare.

Combate căderea părului contribuind la menținerea sănătății acestuia.

La copii, contribuie la dezvoltarea psiho-motorie și îmbunătățirea tonusului muscular.

3. Administrarea biotinei

Doza zilnică recomandată, dependent de vârstă și stări fiziologice particulare este:

  • Nou-născuți-6 luni: 5 µg
  • 7-12 luni: 6 µg
  • 1-3 ani: 8 µg
  • 4-8 ani: 12 µg
  • 9-13 ani: 20 µg
  • 14-18 ani: 25 µg
  • 19+ ani: 30 µg

a. Administrarea suplimentelor cu biotină

Biotina poate fi administrată în următoarele situații:

  • Carență vitaminică
  • Terapia unor afecțiuni muco-cutanate, ca adjuvant
  • La pacienții diabetici non - insulinodependenți, indiferent dacă aceștia sunt tratați sau nu cu sulfamide hipoglicemiante; scade nivelul glicemiei, probabil prin activarea piruvat carboxilazei

Suplimentarea cu biotină (vitamina B7) se face în cazul unui deficit cert în urma unui consult de specialitate. Pentru vitamina B7 există formulări destinate administrării pe cale orală și injectabilă.

b. Interacțiunea biotinei cu medicamente și alte vitamine

Biotina poate interacționa cu anumite tipuri de medicamente, în timp ce unele medicamente pot afecta nivelul plasmatic de biotină. Spre exemplu, un studiu pe 264 de pacienți epileptici ce au fost tratați cu medicamente anticonvulsivante (carbamazepină, primidonă, fenitoină, fenobarbital) pe o perioadă de un an a evidențiat niveluri serice scăzute de biotină, rezultat întărit și de alte studii făcute ulterior.

De asemenea, administrarea antibioticelor poate duce la scăderea nivelului de biotină, datorită acțiunii lor asupra florei intestinale, răspunzătoare de sinteza endogenă de vitamină H.

c. Riscurile unui supradozaj de biotină

Studiile de specialitate nu au demonstrat apariția reacțiilor adverse la administrarea de biotină. Administrarea de cantități mai mari decât aportul normal de biotină poate duce la rezultate eronate în ceea ce privește o serie de teste de laborator. Spre exemplu, nivelurile crescute de biotină pot interfera cu diverse metode de diagnosticare utilizate pentru a măsura nivelul de hormoni (hormonul tiroidian), precum și alți analiți (25-hidroxivitamina D); rezultatele obținute în urma acestor teste au fost foarte mari. O serie de raportări de caz au descris situații în care persoane ce luau 10-300 mg de biotină pe zi au fost suspectate de boala Graves și de hipertiroidism sever.

Bibliografie selectivă:

  1. Aurelia Nicoleta Cristea – Tratat de farmacologie, ediția I, Editura Medicală București 2005
  2. Valentin Stroescu – Bazele farmacologice ale practicii medicale, ediția a VII-a, Editura medicală București 2001
  3. Cornelia Mircea, Enzime și vitamine, Editura ”Grigore T. Popa”, U.M.F. Iași 2010
  4. Niculina Mitrea, Denisa Margină, Andreea Arsene et all, Biochimie: Vitaminele în procesele metabolice, Editura Didactică și pedagogică București 2008
  5. https://ods.od.nih.gov/factsheets/Biotin-HealthProfessional/
  6. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  7. www.cambridgebiomedical.com, Vitamin B7, H, Biotin, Ref Type: Internet Communication
  8. Krause KH, Berlit P, Bonjour JP. Impaired biotin status in anticonvulsant therapy. Ann Neurol 1982;12:485-6