Vitaminele

Vitaminele sunt compuşi organici de origine exogenă, cu structuri foarte variate, necesare în cantităţi catalitice, cu rol de efectori biologici (biocatalizatori), indispensabili pentru creşterea, dezvoltarea, reproducerea şi funcţionarea normală a tuturor vieţuitoarelor (plante, animale, microorganisme) şi respectiv a omului.

Termenul de “vitamină” (vita = viaţă, vitamină – «amina vieţii»), a fost introdus încă din 1911 de Casimir Funk, referindu-se la faptul că prima vitamină – vitamina B1 descoperită de el conţinea gruparea amino (-NH2) în structură.

Caracteristicile generale ale vitaminelor:

  1. Sunt biomolecule organice;
  2. Sunt componente „sine qua non” pentru majoritatea enzimelor (participă direct la multiple reacţii metabolice);
  3. Acţionează în cantităţi catalitice;
  4. Nu pot fi sintetizate de către organismul uman (cu excepţia unor cantităţi extrem de mici), sunt deci de natură exogenă;
  5. Provin din alimente – sunt micronutrienţi;
  6. Nu au valoare calorică (nu furnizează energie);
  7. Nu reprezintă biomolecule cu funcţie net structurală (cu mici excepţii, ca de ex. Retinolul din structura rodopsinei);
  8. Sunt indispensabile vieţii;
  9. Îndeplinesc funcţii celulare extrem de importante;
  10. Acţionează sinergic unele faţă de altele şi respectiv în raport cu substanţele minerale;
  11. Lipsa/deficitul vitaminic provoacă tulburări metabolice şi fiziologice determinând stări patologice caracteristice care pot fi corectate prin administrarea vitaminelor corespunzătoare ca medicament.

Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un mod de viață sănătoasă.

Suplimentele cu continut in vitamine sunt un „rău necesar” al vremurilor noastre. Agricultura intensivă a dus la scăderea conținutului în vitamine al hranei de zi cu zi, modul de viață, stresul, traiul în „epoca vitezei” duc la necesarul suplimentării cu vitamine și minerale.